Pentru cine nu crede, mai jos aveti screenshoturi. Chiar m-a prins si am jucat vreo 15 minute.

Tot de curand s-a lansat si VMware Fusion 3.1 despre care se spune ca ar avea si el performante 3D foarte bune. De abia astept sa aflu cum merge pe MAC-uri.

PS: Nu sunt in vizor numai jocurile aici, ci si aplicatiile 3D gen Autodesk.

In 7.1 in schimb se lauda ca au crescut performantele 3D de 2 ori pentru DirectX si OpenGL. Ce folos daca nu merg jocurile? Dar cine spune ca nu merg? Din curiozitate m-am pus pe testat si m-am hotarat sa incerc batranul Counter Strike pe un VM cu Windows 7 si 1GB RAM.

Surpriza! Counterstrike 1.6 in VMware Workstation 7.1 pus pe OpenGL are un framerate variabil intre 30 si 71fps, indiferent de rezolutia in care am rulat sau ca am trecut pe exclusive mode sau nu.

Placa video folosita pe host a fost Nvidia 8600GT si un vCPU single core pe un Q6600. Incurajat de succesul pe care l-am avut cu CS-ul m-am decis sa rulez ceva mai pretentios. Call of Duty 4. Am downloadat demo-ul si m-am pregatit de testat.

Din start mi-am dat seama ca am nevoie de resurse mai multe si am alocat un vCPU cu 2 core-uri pe acelasi Q6600 si 2GB RAM.

Surprinzator, a mers si COD4! In rezolutia initiala 1280×1024 si cu detaliile la maxim cam sacadat, asa ca am trecut pe 800×600, cu antialiasing dezactivat si performantele s-au imbunatatit. Totusi abia dupa ce am trecut pe exclusive mode jocul a inceput sa se miste fluent si era jucabil ca si cum ar fi fost instalat direct pe host.

Asta ar trebui sa fie o noua dovada pentru cei ce nu cred, ca VMware este liderul incontestabil pe zona de virtualizare.

PS: Deja ma gandesc serios sa-mi fac o masina virtuala ca sa testez jocuri.

Acesta ne ofera posibilitatea de a configura sistemul , apasand tasta F2 . Putem incepe cu “Configure password” – alegerea unei parole pentru user-ul root :

“Lockdown mode” il putem activa, daca dorim, mai tarziu, dupa ce vom crea alt user cu care sa putem accesa de la distanta serverul ESXi :

In continuare, vom configura “Management Network”, interfata de administrare a serverului :

Alegem o adresa IP statica, subnet mask si default gateway :

Configuram si setarile privind DNS si alegem numele serverului :

Pentru a aplica aceste schimbari, trebuie sa restartam “Management network” :

Acestea sunt configurarile de baza, care trebuie facute dupa instalarea serverului, iar metoda prezentata mai sus nu este singura disponibila. Pentru a vedea cum folosim cea de-a doua metoda, revenim la configuratia initiala si iesim din consola apasand tasta “Esc” :

In acest moment, sistemul a revenit la setarile default.

Pe o statie de lucru, deschidem un browser de internet si accesam adresa serverului ESXi.

Descarcam vSphere Client si il instalam :

Putem alege sa instalam si vSphere Host Update Utility, aplicatie ce ne va fi utila mai tarziu pentru aplicarea update-urilor :

Dupa instalare, lansam aplicatia, introducem adresa serverului si numele utilizatorului. Deoarece am revenit la setarile default, acesta nu mai are nici o parola, asa ca apasam direct Login :

Bifam “ Install this certificate …….” si dam click pe Ignore, ca sa nu ne mai avertizeze la fiecare lansare a clientului:

Dupa logare, primim o notificare cu privire la faptul ca perioda de evaluare va expira in 60 de zile.

Parola pentru user-ul root o putem seta din tabul Users&Groups, cu click dreapta pe root si edit. Tot aici, putem crea si alti utilizatori, cu drepturile aferente.

Setarile interfetei de management le facem din tabul Configuration. Alegem din partea stanga Networking, apoi, in partea dreapta dam click pe Properties :

In fereastra care se va deschide, selectam Management Network,

Edit si in noua fereasta, pe tabul IP Settings, introducem datele :

In continuare, alegand Time Configuration, setam ora si data si , de asemenea, serverul de timp :

Numele serverului si DNS le configuram din DNS and Routing :

Mai ramane partea cu licentierea. In perioada de evaluare, de 60 de zile, serverul se va comporta ca un server ESX, cu optiunile aferente :

Dupa aceasta perioada, putem folosi versiunea free, introducand cheia de activare obtinuta de pe site-ul VMWare :

In acest moment, serverul nostru e disponibil pentru instalarea masinilor virtuale.

Despre acest lucru vom vorbi in articolul urmator.

Avertisment 2 : nu merge DECIT cu Windows 7. Nu incercati cu Vista …

Pasul 1 : Cititi http://onegeekwithalife.blogspot.com/2009/11/booting-from-cloned-vhd-in-win7.html si confirmati ca aveţi drepturi administrative pentru a executa programe.

Pasul 2 : Asigurati-va instrumentele :

a) Disk2VHD from SysInternals, http://technet.microsoft.com/en-us/sysinternals/ee656415.aspx

b) VHD Resizer, http://vmtoolkit.com/files/folders/converters/entry87.aspx

c) BcdVHD, http://disk2vhd.codeplex.com/ .

d) CD Original Windows 7 cu bootsect.exe

Pasul 3 : Executaţi Disk2VHD şi creaţi un fişier VHD

Pasul 4 : Ataşaţi fişierul VHD în DiskManagement, face-ti-l on-line, ştergeti RAW volume şi faceti shrink la el.Detasati VHD din Disk Management

Pasul 5: Executaţi VHD Resizer cu VHD selectat

Pasul 6: Rulati BcdVHD ca sa il adaugati in boot configuration.

Rulati apoi bootsect on VHD cum e mentionat in http://onegeekwithalife.blogspot.com/2009/11/booting-from-cloned-vhd-in-win7.html

Pasul 7: Restartati si boot pe VHD. Rulati %SystemDrive% pe vhd. Tineti minte litera drive-ului.

Pasul 8: Atasati registry de pe VHD cum scrie in http://onegeekwithalife.blogspot.com/2009/11/booting-from-cloned-vhd-in-win7.html

Pasul 9 : Restart

Pasul 10: Felicitari, aveti un nou sistem de boot de pe VHD!

Andrei Ignat

http://serviciipeweb.ro/iafblog/

- un NU hotarat, izvorat din neincrederea in virtualizare, din partea unora;

- un “DA, dar costa mult si e prea complicat”, din partea unora, doritori, dar insuficient informati.

Intr-adevar, o solutie completa presupune investitii destul de mari in hardware, software, training. Dar exista si solutii pentru folosirea mai eficienta a hardware-lui pe care il avem deja : un hypervisor nativ(bare-metal) free, cum ar fi Microsoft Hyper-V Server sau VMWare ESXi, ambele destul de usor de instalat, configurat si administrat.

La mine la serviciu avem o solutie de virtualizare pe bani, bazata pe blade-uri HP si VMWare Infrastructure, dar am pus la treaba si  cateva servere DELL Poweredge 2800 si 2950 cu VMWare ESXi 3.5 si 4, care functioneaza chiar foarte bine , gazduind, printre altele :  un DC, un WSS, un FCS Server, diverse servere de aplicatii, servere de test, etc.

Cunoscand mai bine ESXi, prin prisma faptului ca am lucrat cu el si in productie, spre deosebire de Hyper-V Server, cu care am facut doar cateva teste (care nu m-au determinat sa schimb ESXi cu Hyper-V  ), m-am gandit sa public acest ghid de instalare al produsului VMWare.

De fapt, instalarea e atat de simpla, incat nu prea e nevoie de ghid, dar m-am gandit ca, aratand cat de simplu e, ii voi ajuta pe unii ( doritorii insuficient informati, de care ziceam mai sus) sa se hotarasca sa faca primul pas catre virtualizare.

Si nu numai simplitatea procesului de instalare ar trebui sa-i convinga, mai sunt si alti factori, cum ar fi economia de spatiu ( poti tine 3-4 servere intr-o singura carcasa,nu in mai multe), de energie electrica, reducerea costurilor cu licentierea sistemelor de operare ( din cate stiu, daca nu s-a schimbat intre timp, o licenta Windows Server Enterprise iti da dreptul sa rulezi 4 servere virtuale, iar o licenta Datacenter = numar nelimitat de servere virtuale), administrare mai usoara, etc.

Dar destul cu vorba, sa vedem cum facem ?

Intram pe site-ul VMWare  , in sectiunea de “Suport&Downloads” . Aici gasim kit-ul de instalare VMWare ESXi , documentatii si Hardware Compatibility Guide. Acesta din urma trebuie consultat pentru a vedea daca hardware-ul de care dispuneti e suportat de ESXi. Daca n-aveti vreun brand mai exotic, nu sunt probleme, baza de hardware suportat e destul de mare.

Pentru a descarca fisierul .iso ce contine kitul de instalare si o cheie de activare nu trebuie decat sa va creati un cont si sa completati un chestionar.

Iso-ul  il puneti pe un CD, il introduceti in CD/DVD drive-ul serverului. Porniti serverul si alegeti sa boot-eze de pe CD.

Nota : Pentru acest ghid, am folosit VMWare Workstation  7, in care am instalat un guest cu ESXi versiunea 4.0 update 1. Stati linistiti, instalarea decurge la fel si pe un server real.

In continuare, urmati pasii de instalare :

Sunt incarcate componentele necesare :

Aici vi se aduce aminte sa consultati Hardware Compatibility Guide

Simplu, nu-i asa?

In VMWare Workstation , instalarea a durat numai cateva minute . Pe un server adevarat dureaza un pic mai mult, dureaza mai mult boot-ul si reboot-ul.

Dupa reboot, sunteti informati ca , de la adresa http://ip-server  puteti descarca utilitare de management, ca puteti customiza sistemul – F2 sau il puteti inchide/restarta – F12.

Puteti seta parola pentru userul implicit – root, puteti configura setarile TCP/IP ( asta trebuie sa o faceti neaparat daca serverul nu are o adresa IP, din lipsa de DHCP server), si altele.

Customizarea sistemului se poate face si mai tarziu , cu ajutorul VI-Client-ului.

Dar despre customizare, indiferent de metoda, vom vorbi in episodul viitor.

Dar iata ca cineva a sesizat reactia publicului si imbunatatit tool-ul. Versiunea 1.4 are o optiune care modifica OS-ul clonat pentru a putea boota in Virtual PC/Server sau Hyper-V. Mai exista schimbari si din versiunea 1.3 care includ driverul intelide si il activeaza.

Am fost curios sa vad daca merge si am facut un test. Am facut o masina virtuala in VMWare Workstation cu disk SCSI si OS Windows 2003 SP2. Nu am instalat VMWare Tools. Imediat dupa instalare am clonat discul cu Disk2VHD dar fara optiunea Fix up HAL for Virtual PC. Am scos VHD-ul din masina virtuala si am incercat sa il atasez ca disk de boot la o masina proaspat creata in Virtual PC. Dupa cum banuiam, fara success. Procesul de boot ramane agatat intr-un blank screen.

Am repetat operatiunea dar de data asta cu bifa Fix up HAL for Virtual PC activata. De data asta am reusit sa bootez in Virtual PC.

Tot ce a mai ramas de facut e sa instalez si Integration Components, insa asta e floare la ureche. Problema la  migrarea serverelor in mediu virtual era la boot. Ma bucur ca in sfarsit MS a scos un tool pentru asa ceva (chiar daca e rudimentar) si nu mai trebuie sa cumparam SCVMM.

Clientul este inclus in versiunea 4.0 update 1, dar poate fi descarcat si separat de pe site-ul VMWare.

Dezinstalati vechiul client, stergeti urmele din Program files si instalati-l pe cel nou.

Inca ceva : am incercat sa ma conectez cu acest client la un ESXi 3.5 :

Am rulat installer-ul, s-au instalat componentele necesare si acum ma pot conecta cu acelasi client la servere versiune 3.5 si versiune 4.

Pentru cei ce nu stiau, exista si un frate mai mic al lui Workstation numit VMWare Player. Si e free. Pana de curand era foarte limitat deoarece nu aveai optiunea sa faci masini virtuale noi ci numai sa le rulezi. Ca workaround-uri existau diverse tool-uri pentru a genera fisierele de configurare si fisierele vmdk.

Noua versiune arata asa:

Adica s-a rezolvat cea mai mare problema

Suport de pana la 4proc pe VM si 32GB Ram.

Beneficiaza de multe din funtionalitatile lui Workstation, insa are si multe lipsuri – debugging, team, clone, nici snapshoturi nu am vazut. In schimb poti importa masina virtuala XP Mode si poti scapa de Virtual PC care arata cam asa:

Cel putin interfata e clar mai buna la VMWare decat la VPC. La inceput nu reauseam sa imi dau seama nici cum sa dau power off in VPC.

Si stie si de Unity

Download la: http://www.vmware.com/products/player/

Nu uitati nici de VMWare Appliances: http://www.vmware.com/appliances/

Din ce am scris pana acum in alte posturi nu am reusit sa acopar tot ce se poate face cu VMWare Workstation si nici nu o sa o fac azi. Azi o sa vorbesc doar despre cateva functionalitati “imbunatatite” cu care vine noua versiune.

Presenting VMWare Unity:

Las surpriza pentru mai tarziu. De aici doar configuram cateva setari pentru unity. Acuma sa-l si activam pentru o masina virtuala pornita:

In clipa in care activam Unity, VMWare Workstation se minimizeaza in taskbar. Daca im deschidem din nou putem vedea:

Hmm … ce vrea acest Unity de la noi? Pai daca ne ducem cu mouse-ul in dreptul butonului de start puteam vedea ca aveam ceva in plus:

Este un meniu care corespunde cu meniul de start din masina virtuala. Si acum ca sa explic. Orice aplicatie deschisa in modul Unity imi  este prezentata pe desktop-ul host-ului ca si cand ar rula acolo. Marginile ferestrei pot fi setate sa fie de o alta culoare pentru a face diferenta intre aplicatiile care ruleaza in VM sau nu. Asta pentru ca nici nu o sa observati ca rulati o aplicatie dintr-o masina virtuala.

Puteti observa pe taskbar doua aplicatii deschise din VM – Visual C# si un Explorer. Se integreaza perfect cu host-ul, nu? Copy/paste, drag& drop – toate astea merg fara probleme intre host si guest. Si merge si cu Linux (si ca guest si ca host) – netestat de mine. Cred ca si administratorii si dezvoltatorii o sa fie super incantati de aceasta functionalitate.

Si asta nu e tot. Acum avem accelerare 3D in VM (cred ca ceva suport era si inainte dar nu se compara cu ce e in versiunea 7). Inca nu am testat cu un joc dar macar imi merge Aero:

Hey! Uite ca merge Aero. Si merge bine, si in full screen si in fereastra. La scorul pe care il am in Windows Experience Index ar trebui rulat si un joc (data viitoare).

Pentru a beneficia de Aero si de suportul 3D imbunatatit e nevoie sa instalati ultima versiune de VMWare Tools. Masinile virtuale create in versiunea 6 merg upgradate la noua versiune de VMWare tools.

Si mai sunt multe alte lucruri interesante – disk encryption, vSphere si ESXi in VM sau suport de pana la 4 procesoare per VM sau 32Gb RAM. Eu sigur nu o sa ajung foarte curand sa am nevoie de as ceva

Concluzia: Ca intotdeauna VMWare dovedeste ca este lider in domeniul virtualizarii. Acum ramane de vazut ce o sa zica piata. O sa plateasca pentru a sta in fata, sau o sa aleaga o varianta de compromis?

LE: am incercat vreo doua jocuri fara succes (chiar si in Exclusive mode). Mai incerc. Si tocmai am aflat ca ar fi compatibil cu acel XP Mode de pe 7. Adica poti importa acea masina virtuala VPC XP Mode in VMWare

Configuration guide gasiti aici:

https://www.dotnetpanel.com/documentation/DotNetPanel%20VPS%20Solution%20Configuration%20Guide.htm

Un tutorial video:

https://www.dotnetpanel.com/vps/video-tutorials/

Si demo, dar fara Hyper-V module:

https://www.dotnetpanel.com/dotnetpanel/demo/

Iata si cateva screenshoturi cu interfata DotNetPanel:

Din pacate nu am putut activa modulul pentru Hyper-V deoarece nu aveam licenta
Poate in viitor o sa prindem si o licenta si o sa putem face ceva teste.