Saptamana aceasta a aparut versiunea 3 care este enterprise friendly. Adica vine optiuni de control via GPO, deployment via SCCM, cateva profile predefinite, suport pentru wildcard in reguli si integrare cu Windows Event Log.

Mai multe puteti citi pe blogul Security Reseach & Defense:

http://blogs.technet.com/b/srd/archive/2012/05/15/introducing-emet-v3.aspx

PS: Cred ca adevarata valoare a lui EMET o sa iasa la iveala atunci cand Windows 2003 o sa iasa din suport. Iar EMET e acum un tool suportat oficial.

Cazul Ioan Mang nu mi s-a parut interesant deoarece la prima impresie parea o razbunare politica. Dar la un moment dat am zis ca ar trebui sa verific si eu personal acele acuzatii si documente publicate. Well … se pare ca presa avea dreptate. Parca totusi imi pare rau, ca asa pe hartie noul ministru dadea bine.

Dar n-a fost sa fie, n-avem noi parte de un ministru specialist in criptografie.

Si ca sa nu mai aveti nici un dubiu cititi direct de pe pagina lui Eli Biham: http://www.cs.technion.ac.il/~biham/

S-a si gasit domnul Ioan Mang pe cine sa copieze.

http://en.wikipedia.org/wiki/Eli_Biham

http://en.wikipedia.org/wiki/Adi_Shamir

PS: Tudy, MVP ai ajuns, dar ministru nu cred ca o sa reusesti.

http://www.microsoft.com/en-us/download/details.aspx?id=5201

Altaro vine in 3 editii, una free cu ceva limitari (doar doua masini virtuale), standard (pana la 5 VMs) si unlimited. Se licentiaza per host, nu per VM sau CPU ceea ce este un mare avantaj.

De mentionat ca daca aveti masini virtuale stocate pe shared storage si folositi Live Migration (deci folositi Cluster Shared Volumes) atunci aveti nevoie de versiunea unlimited.

Interfata este extraordinar de prietenoasa si simplu de folosit:

Altaro suporta backup-uri incrementale, schedule-uri, file level restore si fire drill-uri.

Restore-ul se poate face si intr-o clona a masinii virtuale – un mod util pentru a boota copia din backup.  Pentru testat backup si recuperat fisiere exista alte moduri descrise mai jos.

File level restore va restaura VHD-urile masinii virtuale si le va monta ca volume visibile in Explorer. De acolo se pot recupera fisierele individuale de pe masini virtuala. Ma asteptam sa fie in stare sa le copieze el direct un masina live, dar pana la urma e ok si asa.

Iar pentru testarea backup-urilor exista Fire Drill.  Iar Fire Drill pot fi schedulate fara a mai fi nevoie de interventia administratorului care va primi doar notificarile pe email.

Si la final dar nu ultima dintre optiuni, backup-urile pot fi mirror-ate pe un alt drive.

Se pare ca incet incet apar produse ce mai ridica cate putin valoarea HyperV-ului. Iar Altaro este unul din ele.

$wsusserver = ‘localhost’
#Load required assemblies
[void][reflection.assembly]::LoadWithPartialName(“Microsoft.UpdateServices.Administration”)
$wsus = [Microsoft.UpdateServices.Administration.AdminProxy]::getUpdateServer($wsusserver,$False)

Am dat de urmatoarea eroare:

Exception calling “GetUpdateServer” with “2″ argument(s): “The request failed with HTTP status 404: Not Found.”
At C:\Documents and Settings\Administrator.VMUG\Desktop\wsus.ps1:4 char:78
+ $wsus = [Microsoft.UpdateServices.Administration.AdminProxy]::getUpdateServer <<<< ($wsusserver,$False)
+ CategoryInfo          : NotSpecified: (:) [], MethodInvocationException
+ FullyQualifiedErrorId : DotNetMethodException

Problema era ca WSUS-ul meu e pe portul 8530 si asta trebuie specificat in script:

$wsusserver = ‘localhost’
[Int32]$portNumber = 8530
#Load required assemblies
[void][reflection.assembly]::LoadWithPartialName(“Microsoft.UpdateServices.Administration”)
$wsus = [Microsoft.UpdateServices.Administration.AdminProxy]::getUpdateServer($wsusserver,$False,$portNumber)

Ma intreb de ce 1.4 si nu 1.5.

Probabil ca exista o explicatie, insa fiind Windows 2000 nu o sa ma obosesc cautand.

Cel mai simplu exemplu este cel din Windows Server unde ca sa putem folosi cmdlet-ul Add-WindowsFeature trebuie sa importam modulul ServerManager. Ca sa vedem daca modulul este disponibil pe server putem rula comanda Get-Module –ListAvailable:

Il importam folosind Import-Module ServerManager si putem chiar verifica daca cmdlet-ul dorit se afla in acest modul:

O sa revin putin acum la Get-Module –ListAvailable si o sa precizez ca de fapt comanda cauta modulele disponibile in folderele specificate in variabila PSModulePath:

Aceste module pot fi fisiere DLL sau chiar alte fisiere scrise in Powershell (atentie la execution policy atunci cand modulele vin sub forma de scripturi).

Daca de exemplu dorim sa vedem de unde se incarca un anumit modul o putem face folosind comanda din imaginea de mai jos:

Dar mai exista si alt tip de module numite Snapin-uri si care din pacate sunt gestionate folosind alte comenzi:

Get-PSSnapin

Add-PSSnapin

Remove-PSSnapin

Snapin-urile sunt module ce se instaleaza de regula cu o aplicatie si trebuie inregistrate pe sistem, nu doar copiate intr-un folder. Putem vedea snapin-urile instalate folosind comanda Get-PSSnapin –registered:

Daca nu folosim parametrul registered sunt afisate doar cele default ce vin cu shell-ul. Mai sus am pus cel mai la indemana exemplu si anume PowerCLI de la Vmware.

Sincer mi-as fi dorit sa existe doar un tip de module si un singur set de comenzi pentru gestionarea acestora, dar pana la urma ceea ce vedem mai sus e tipic Microsoft.

Happy scripting!

Banuiala mea initiala a fost ca atata timp cat ai TS/RDP activat e vulnerabil, iar acum pot sa va confirm personal ca cel putin exploit-ul de tip DOS functioneaza perfect:

Si sincer am o vaga banuiala ca nici cu patch-ul pentru Windows 2003 nu s-a incheiat povestea. Am vazut cateva chestii ciudate atunci cand incerci sa exploatezi vulnerabilitatea pe un sistem patchuit.

Deci ca sa o spunem pe romaneste, daca inca mai ai Windows 2000 in ziua de azi, esti cam in curul gol.

http://support.microsoft.com/kb/917463

Sincer nu stiu sigur daca o sa-mi rezolve problema, dar cand o sa am ocazia o sa incerc solutia propusa in articol (mofcomp %windir%\system32\wbem\scm.mof),