Din ce am observat eu, in momentul de fata exista foarte putini specialisti care stiu sa stapaneasca bine zona de performance tuning atunci cand vine vorba de mediu virtual. Cam toata lumea considera ca daca aloci mai multe vCPU unei masini virtuale sau mai multa memorie si le pui pe storage mai rapid rezolvi orice problema de performanta. Ce bine ar fi sa fie asa de simplu.

Mai intervine si marketingul companiilor ce produc platformele de virtualizare, ce se jura ca totul ruleaza la performanta apropiata de hardware nativ. Or rula, dar nu toate applicatiile si nu in configuratiile default.

Pe partea de vCPU va recomand sa cautati pe net informatii despre cum functioneaza CPU schedulerul dintr-un hypervizor. Nu o sa gasiti nimic de Hyper-V insa o sa gasiti de la Vmware si e suficient sa va faceti o idee si sa intelegeti ca alocarea de multe vCPU pe o masina virtuala nu aduce intotdeauna un plus de performanta.

Iar legat de titlul acestui post, va recomand sa incepeti cu link-ul de mai jos pentru ca este esential sa intelegeti ce inseamna TLB si de ce cateodata SLAT-ul din procesoarele mai noi poate afecta chiar negativ performanta aplicatiilor.

http://en.wikipedia.org/wiki/Translation_lookaside_buffer

Seria de articole de mai jos este una din sursele cele mai bune de informatii legate de Hyper-V si Dynamic Memory si cu toate ca este axata cumva pe pozitionarea Dynamic Memory comparativ cu celelalte feature-uri ale Vmware tot ofera o gramada de informatii legate de titul nostru (partea 3 si 4).

Dynamic Memory Coming to Hyper-V – Part 1

Dynamic Memory Coming to Hyper-V – Part 2

Dynamic Memory Coming to Hyper-V – Part 3

Dynamic Memory Coming to Hyper-V – Part 4

Dynamic Memory Coming to Hyper-V – Part 5

Dynamic Memory Coming to Hyper-V – Part 6

De la Vmware am gasit acest document Large Page Performance si bineinteles gasiti informatii bune si in seria Performance Best Practices.

Si bineinteles ca pentru a folosi Large Pages e nevoie si de suport in OS-ul guest si in aplicatie. Tocmai de aceea pun si link-urile ce tin de acest subiect si SQL Server.

SQL Server and Hyper-V Dynamic Memory – Part 1

SQL Server and Hyper-V Dynamic Memory – Part 2

SQL Server and Hyper-V Dynamic Memory – Part 3

Support for Locked Pages on SQL Server 2008 R2 Standard Edition x64, on SQL Server 2005 Standard Edition 64-bit systems, and on SQL Server 2008 Standard Edition 64-bit systems

SQL Server and Large Pages Explained

Iar de la Vmware aveti Performance and Scalability of Microsoft SQL Server on Vmware vSphere.

Sper ca aceasta colectie de informatii sa va fie de folos si sa va ajute in munca de zi cu zi.

Mai multe detalii am pus pe VMUG.

http://blogs.technet.com/b/exchange/archive/2011/05/16/announcing-enhanced-hardware-virtualization-support-for-exchange-2010.aspx

Pana acum multe scenarii nu erau suportate in mediu virtual,insa se pare ca de acum puteti beneficia de toate functionalitatile Exchange 2010 pe platforma virtuala. Inclusiv rolul de Unified Messaging. Iar pentru cei ce stiu sa citeasca atent detaliile, suportul asta e valabil si pentru Exchange pe Vmware.

http://www.windowsservercatalog.com/svvp.aspx?svvppage=svvp.htm

PS: asta e cumva efectul comunitatii care a tot tipat pana cand MS nu a mai avut ce face si a schimbat ceva.

Cu VirtualCenter, lucrul asta se face automatizat, dintr-un wizard atunci cand clonezi template-ul.

In wizard-ul Deploy Template exista rubrica Guest Customization, care va porni un alt wizard. In acest wizard vom introduce toate datele de care are nevoie Sysprep. Atentie ca acest wizard functioneaza doar daca pe masina cu VirtualCenter exista executabilul Sysprep pentru versiunea de Windows ce va fi clonata.

Detalii despre locatia in care va trebui sa puneti sysprep-ul in functie de versiunea de Windows gasiti aici. Pentru Windows Vista/7/2008/2008R2, nu mai e nevoie sa faceti asta deoarece Sysprep vine cu instalarea default de Windows, si nu intr-un pachet separat ca la Windows 2003.

Cam asa arata in mare wizard-ul pentru OS Customization (sysprep).

Spor!

Problema la Vmware Workstation e ca ruleaza deasupra unui sistem de operare, care are si el nevoile lui de RAM si procesor. Iar cand OS-ul host nu mai are suficient RAM pentru el sau pentru aplicatiile care ruleaza pe el (poate fi chiar si un web browser) o sa inceapa sa mute pagini din RAM in swap file pentru a face loc proceselor pe care le considera prioritare. E posibil sa mute pagini asociate masinilor mele virtuale din Vmware? Normal.

Va dati seama ce se intampla cand OS-ul host face swap, dupa care mai face swap si OS-ul din interiorul masinii virtuale. O sa mearga prost, foarte prost.

Setarile referitoare la memorie le gasiti in Edit – Preferences:

Ce vedeti mai sus sunt setarile default. Ca sfat v-as sugera sa schimbati pe Fit all virtual machine memory into reserved host RAM.

Si sa acordati atentie si valorii Reserved memory. Incercarea de a rezerva foarte mult RAM pentru masinile virtuale poate duce la performante slabe ale OS-ului host, care va trage dupa el si masinile virtuale.

Totusi setarea de mai sus nu e chiar o garantare, pentru ca prioritate va avea intotdeauna OS-ul host, dar poate aduce imbunatatiri de performanta semnificative. Primul efect al setarii ar fi ca nu vei mai putea sa pornesti mai multe masini virtuale decat RAM ai rezervat, ceea ce mi se pare de bun simt.

Celalalt efect si atentie ca asta face diferenta, se refera la memory trimming. La fel ca in ESX si ESXi si Workstation foloseste o serie de “trucuri” pentru a face memory overcommit. Prin memory trimming, Vmware dealoca pagini de memorie nefolosite asociate cu procesele masinilor virtuale si le da inapoi spre folosire OS-ului host. Alocarea si dealocarea asta a memoriei poate face ca performanta masinilor virtuale sa scada considerabil. Setand “Fit all virtual machine memory into reserved host RAM”, memory trimming se dezactiveaza.

Memory trimming mai poate fi dezactivat si setand “MemTrimRate=0” in fisierul de configurare vmx al masinii virtuale sau din GUI:

Alte tehnici de memory overcommit ar fi Ballooning si Page Sharing. Sper sa ca in curand sa-mi fac timp sa scrie si despre ele.

PS: sunt sigur ca voi intalni pareri si pro si contra. Feel free to comment.

Acesta ne ofera posibilitatea de a configura sistemul , apasand tasta F2 . Putem incepe cu “Configure password” – alegerea unei parole pentru user-ul root :

“Lockdown mode” il putem activa, daca dorim, mai tarziu, dupa ce vom crea alt user cu care sa putem accesa de la distanta serverul ESXi :

In continuare, vom configura “Management Network”, interfata de administrare a serverului :

Alegem o adresa IP statica, subnet mask si default gateway :

Configuram si setarile privind DNS si alegem numele serverului :

Pentru a aplica aceste schimbari, trebuie sa restartam “Management network” :

Acestea sunt configurarile de baza, care trebuie facute dupa instalarea serverului, iar metoda prezentata mai sus nu este singura disponibila. Pentru a vedea cum folosim cea de-a doua metoda, revenim la configuratia initiala si iesim din consola apasand tasta “Esc” :

In acest moment, sistemul a revenit la setarile default.

Pe o statie de lucru, deschidem un browser de internet si accesam adresa serverului ESXi.

Descarcam vSphere Client si il instalam :

Putem alege sa instalam si vSphere Host Update Utility, aplicatie ce ne va fi utila mai tarziu pentru aplicarea update-urilor :

Dupa instalare, lansam aplicatia, introducem adresa serverului si numele utilizatorului. Deoarece am revenit la setarile default, acesta nu mai are nici o parola, asa ca apasam direct Login :

Bifam “ Install this certificate …….” si dam click pe Ignore, ca sa nu ne mai avertizeze la fiecare lansare a clientului:

Dupa logare, primim o notificare cu privire la faptul ca perioda de evaluare va expira in 60 de zile.

Parola pentru user-ul root o putem seta din tabul Users&Groups, cu click dreapta pe root si edit. Tot aici, putem crea si alti utilizatori, cu drepturile aferente.

Setarile interfetei de management le facem din tabul Configuration. Alegem din partea stanga Networking, apoi, in partea dreapta dam click pe Properties :

In fereastra care se va deschide, selectam Management Network,

Edit si in noua fereasta, pe tabul IP Settings, introducem datele :

In continuare, alegand Time Configuration, setam ora si data si , de asemenea, serverul de timp :

Numele serverului si DNS le configuram din DNS and Routing :

Mai ramane partea cu licentierea. In perioada de evaluare, de 60 de zile, serverul se va comporta ca un server ESX, cu optiunile aferente :

Dupa aceasta perioada, putem folosi versiunea free, introducand cheia de activare obtinuta de pe site-ul VMWare :

In acest moment, serverul nostru e disponibil pentru instalarea masinilor virtuale.

Despre acest lucru vom vorbi in articolul urmator.

- un NU hotarat, izvorat din neincrederea in virtualizare, din partea unora;

- un “DA, dar costa mult si e prea complicat”, din partea unora, doritori, dar insuficient informati.

Intr-adevar, o solutie completa presupune investitii destul de mari in hardware, software, training. Dar exista si solutii pentru folosirea mai eficienta a hardware-lui pe care il avem deja : un hypervisor nativ(bare-metal) free, cum ar fi Microsoft Hyper-V Server sau VMWare ESXi, ambele destul de usor de instalat, configurat si administrat.

La mine la serviciu avem o solutie de virtualizare pe bani, bazata pe blade-uri HP si VMWare Infrastructure, dar am pus la treaba si  cateva servere DELL Poweredge 2800 si 2950 cu VMWare ESXi 3.5 si 4, care functioneaza chiar foarte bine , gazduind, printre altele :  un DC, un WSS, un FCS Server, diverse servere de aplicatii, servere de test, etc.

Cunoscand mai bine ESXi, prin prisma faptului ca am lucrat cu el si in productie, spre deosebire de Hyper-V Server, cu care am facut doar cateva teste (care nu m-au determinat sa schimb ESXi cu Hyper-V  ), m-am gandit sa public acest ghid de instalare al produsului VMWare.

De fapt, instalarea e atat de simpla, incat nu prea e nevoie de ghid, dar m-am gandit ca, aratand cat de simplu e, ii voi ajuta pe unii ( doritorii insuficient informati, de care ziceam mai sus) sa se hotarasca sa faca primul pas catre virtualizare.

Si nu numai simplitatea procesului de instalare ar trebui sa-i convinga, mai sunt si alti factori, cum ar fi economia de spatiu ( poti tine 3-4 servere intr-o singura carcasa,nu in mai multe), de energie electrica, reducerea costurilor cu licentierea sistemelor de operare ( din cate stiu, daca nu s-a schimbat intre timp, o licenta Windows Server Enterprise iti da dreptul sa rulezi 4 servere virtuale, iar o licenta Datacenter = numar nelimitat de servere virtuale), administrare mai usoara, etc.

Dar destul cu vorba, sa vedem cum facem ?

Intram pe site-ul VMWare  , in sectiunea de “Suport&Downloads” . Aici gasim kit-ul de instalare VMWare ESXi , documentatii si Hardware Compatibility Guide. Acesta din urma trebuie consultat pentru a vedea daca hardware-ul de care dispuneti e suportat de ESXi. Daca n-aveti vreun brand mai exotic, nu sunt probleme, baza de hardware suportat e destul de mare.

Pentru a descarca fisierul .iso ce contine kitul de instalare si o cheie de activare nu trebuie decat sa va creati un cont si sa completati un chestionar.

Iso-ul  il puneti pe un CD, il introduceti in CD/DVD drive-ul serverului. Porniti serverul si alegeti sa boot-eze de pe CD.

Nota : Pentru acest ghid, am folosit VMWare Workstation  7, in care am instalat un guest cu ESXi versiunea 4.0 update 1. Stati linistiti, instalarea decurge la fel si pe un server real.

In continuare, urmati pasii de instalare :

Sunt incarcate componentele necesare :

Aici vi se aduce aminte sa consultati Hardware Compatibility Guide

Simplu, nu-i asa?

In VMWare Workstation , instalarea a durat numai cateva minute . Pe un server adevarat dureaza un pic mai mult, dureaza mai mult boot-ul si reboot-ul.

Dupa reboot, sunteti informati ca , de la adresa http://ip-server  puteti descarca utilitare de management, ca puteti customiza sistemul – F2 sau il puteti inchide/restarta – F12.

Puteti seta parola pentru userul implicit – root, puteti configura setarile TCP/IP ( asta trebuie sa o faceti neaparat daca serverul nu are o adresa IP, din lipsa de DHCP server), si altele.

Customizarea sistemului se poate face si mai tarziu , cu ajutorul VI-Client-ului.

Dar despre customizare, indiferent de metoda, vom vorbi in episodul viitor.

Clientul este inclus in versiunea 4.0 update 1, dar poate fi descarcat si separat de pe site-ul VMWare.

Dezinstalati vechiul client, stergeti urmele din Program files si instalati-l pe cel nou.

Inca ceva : am incercat sa ma conectez cu acest client la un ESXi 3.5 :

Am rulat installer-ul, s-au instalat componentele necesare si acum ma pot conecta cu acelasi client la servere versiune 3.5 si versiune 4.

Crearea unei mașini virtuale template.

În interfața de administrare VMware Infrastructure Web Access facem click pe meniul Virtual Machine > Virtual Machines > Add New Virtual Machine. Ca urmare VMWare pornește un wizard pentru crearea a mașinilor virtuale. Fixăm următorele caracteristici:

1. Name and Location Name:”w2k8r2x64 server template 26oct2009″
2. Guest Oprating System Operating System:Windows operating system, Version: Microsoft Windows Server 2008 (64bit).
3. Memory and Processors Memory Size:1024MB; Processors Count:2.
4. Hard Disk Capacity:18GB; File Options: Allocate all disk space now; Policies > Write Caching: Optimize for performance.
5. Network Adapter Network Connection:Bridged.
6. CD/DVD Drive Use and ISO Image > ISO Name:7600.16385.090713-1255_x64fre_server_eval_en-us-GRMSXEVAL_EN_DVD.iso.
7. Floppy Drive: Don’t add a floppy drive
8. USB Controller: Don’t add an USB controller

Pe ultima pagina de wizard confirmăm parametri specificați:

În următoarele clipe VMWare va crea mașina virtuală, alocândui resursele necesare. Procesul poate dura mai multe minute și depinde in mare măsură de performanța sistemului de stocare.

Instalarea şi configurarea sistemului de operare Windows Server 2008 r2.

Startăm masina virtuală tocmai creată și așteptăm bootarea de pe imaginea de disk atașată pe CD ROM. În continuare se va lansa wizardul de instalare Windows Server 2008r2.

Pe pagina Select the operating system you want to install, putem alege între Standard și Enterprise (Full Installation). Eu mi-am pus Standard.

În pagina următoare suntem de acord cu Licence Agreement-ul

In Wich type of installation do you want ? facem click pe Custom.

În Where do you want to install Windows, click Next. Wizardul îşi va face singur treaba de creare şi formatare a partiţiei.

Așteptăm până se pargurg următoarele etape:

In final serverul se restartează și propune fixarea unei parole pentru contul administratorului local. Parola trebuie sa corespundă unor cerințe minime de complexitate de altfel nu va fi acceptată. Nu ezitați să fixați o parola mai complexă cu cel puțin 8 caractere fără cuvinde de dicționar bla bla bla … știți și voi. Eu mi-am pus una standard pentru mine in astfel de cazuri: asdfgh1!.

Se recomandă ca după înstalarea sistemului de operare să fie instalat si pachetul VMWare Tools. Prin VMWare tools vom obținem o perfomanță grafică și o experiență de interacțiune cu consola VMWare la serverul virtualizat mai bună. Vom mai avea și suportul pentru Shared Folders și drag and drop operations. Așadar, pe pagina de administrare VMWare, fixam masina virtuală in Inventory, după care facem click pe Install VMWare tools... aflat in fereastra status pe dreapta paginii. In clipa următoare pe server (și poate fi observat in consola serverului) pornește un proces standard de instalare cu un wizard maxim de simplu, nu avem decit să-l parcurgem rapid prin citeva click-uri pe Next. În final restartăm serverul. Suplimentar, mai putem imbunătăți calitatea interacțiunii prin consola VMWare cu fixarea la maximum a parametrului Hardware acceleration în Display Adapter Troubleshooter pentru driverul VMWare SVGA:

Cu toate că consola VMWare oferă o experiență satisfăcătoare in interacțiunea cu serverul virtualizat, personal, prefer totuși să-l accesez pe acesta prin Remote Desktop, lăsând consola doar pentru cazurile in care stația de lucru și masina virtuală nu au o legătură de rețea (ca de ex. in cazul in care rețeaua virtuală se află în spatele unui NAT sau este complet izolată).

In cele ce urmează vom realiza unele configurări pe sistemul de operare. Toate acestea pot fi inițiate din fereastra Initial Configuration Tasks:

1. Activate windows – trebuie facut in cel mult 10 zile, în caz contrar serverul va trece in shut down după fiecare oră. Activarea e un wizard simplu pe care îl treci prin click consecutiv pe Next.
2. Set time zone – pentru Moldova e UTC+2 Minsk.
3. Configure Networking – configuram accesul la rețeaua LAN corporativă. Faptului că cartela de rețea pe serverul virtual funționează în regim bridge (așa cum a fost setată în wizardul de creare a masinii virtuale – vezi mai sus), ne permite accesul direct la resursele rețelei corporative de ex. DNS, DHCP sau chiar ieșire la Internet. Așa după cum vom vedea în continuare accesul la Interntet va fi util pentru update-ul serverului. Așadar, dacă in rețeaua corporativă nu funcționează un serviciu DHCP, fixam static parametri TCP/IP (adresa IP, default gateway, DNS servers) specifici pentru rețeaua intranet.
4. Enable Remote Desktop. În fereastra System Properties > Remote bifam Allow connections from computers running any version of remote desktop software (less secure) sau varianta cu more secure .
5. In final facem click pe Download and Install Updates. Pe pagina Windows Update activam Automatic Update. După care pornește procesul automat de descărcare și instalare a pachetelor de updates.

Clonarea mașinii virtuale.

După un restart cerut, trecem in shutdown masina virtuală. Până acum am creat un șablon de server așa că in continuare il vom clona de mai multe ori in funcție de cite mașini virtuale avem nevoie. Cu părere de rău, VMWare Server 2 nu are funcții integrate pentru clonare masinilor virtuale (VMWare Workstation le are ), de aceea vom fi nevoiti se executăm manual câteva operațiuni:

1. 1. Localizăm folderul in care se păstrează fișierele VMWare (*.vmdk, *.vmx, *vmxf) pentru template-ul masinii virtale tocmai create.
   1. Copiem tot conținutul folderului (deși nu vom avea nevoie de toate fișierele) intr-un folder nou.
   2. Din consola de administrare VMWare Infrastructure Web Access, adăugăm masina clonată la lista de mașini gestionate (inventory) Virtual Machine -> Add Virtual Machine to inventory ->Add Existing Virtual Machine
   3. Schimbam numele masini virtuale cu un text ce il reprezintă. In exemplul meu am schimbat din w2k8r2x64 server template 26.oct.2009 in vm-dcsql (vm-wssdev). In meniul Commands pentru masina tocmai adăugată la listă facem click pe Configure VM după care in fereastra VM Configuration schimbăm corespunzător Virtual Machine Name.
   4. Startăm mașina virtuală. La intrebarea: msg.uuid.altered:This virtual machine may have been moved or copied.In order to configure certain management and networking features VMware Server needs to know which.Did you move this virtual machine, or did you copy it? Răspundem I _copied it, așa VMWare va asigura un ID și un MAC nou pentru masina virtuală.
   5. Ne logăm pe mașina virtuală după care schimbăm Computer Name (System Properties > Computer Name Change … > Computer Name) și configurația IP. În caz contrar la startarea următoarei mașini virtuale clonate, cu siguranță vor apărea mai multe mesaje de conflict.
   6. Repetam 1-6 și pentru cealaltă masină virtuală.

Rem: Procedurile descrise in articolul de față sunt specifice sistemului de virtualizare VMWare Server 2, dacă utilizați alte aplicații de virtualizare folosiți procedurile specifice acestora. Important este ca in final să obțineți aceleași două servere virtualizate.

Așadar, pe moment avem pregătite două masini virtuale cu sistem de operare instalat și suntem gata să trecem la faza următoare in care vom seta serviciile de rețea și backendul mediului de test/dev sharepoint.

Rezumând, până acum am parcurs urmatoarele faze:

1. Crearea unui model de masina virtuală pe VMWare Server 2
2. Instalarea sistemului de operare Windows Server 2008 r2
3. Instalare VMWare Tools
4. Configurare sistem de operare (activare, setare password, timezone, regional settings, enable remote desktop, set up TCP/IP settings )
5. Updatarea sistemului de operare
6. Clonarea masinii virtuale, plus reconfigurare Computer Name și TCP/IP.